Despre răspunsul întârziat la scrisori

O cititoare mi-a scris în martie. I-am răspuns în iulie. O scurtă scuză care, pe la jumătate, s-a transformat într-o apărare a răspunsului întârziat.

De Ilse Marrow · 2 minute · Citește pe web

O cititoare mi-a scris în martie despre eseul despre feribot. Crescuse pe malul celălalt și își amintea altfel sirena: două semnale scurte, spunea ea, nu unul lung, și numai pe ceață. Era o scrisoare atentă și generoasă, de trei pagini, din aceea care cere o seară întreagă ca s-o scrii. I-am răspuns săptămâna trecută. E iulie.

Vreau să-mi cer scuze față de ea aici, în public, pentru că merita un răspuns mai rapid. Vreau să spun și de ce nu sunt sigură că merita unul mai prompt.

Viteza lucrurilor

Cele mai multe mesaje sosesc acum cu așteptarea unui răspuns în tot atâta timp cât a durat trimiterea lor. O scrisoare ca a ei cere altceva. A fost scrisă încet, cu intenție, iar încetineala făcea parte din ceea ce spunea: M-am gândit la asta și aș vrea să te gândești și tu. Un răspuns scris în aceeași seară ar fi fost politicos. Ar fi fost însă și un fel de refuz, un mod de a închide subiectul în loc să-l iau în serios.

Așa că am luat-o în serios. M-am întors la feribot. L-am întrebat pe marinarul de pe punte despre semnalele sonore pe ceață, iar el s-a uitat la mine de parcă l-aș fi întrebat dacă plutesc bărcile, apoi mi-a explicat pe îndelete că ea avea dreptate.¹ I-am întrebat pe doi dintre înotătorii în vârstă, care nu erau de acord nici între ei, nici cu ea. Am citit regulamentele portului, care nu lămuresc nimic și sunt foarte lungi. Când i-am răspuns, aveam un răspuns mai bun decât cel pe care i l-aș fi trimis în martie și trei întrebări noi de adăugat la final.

O regulă simplă

Nu vreau să-mi fac o virtute din propria dezordine. Unele scrisori trebuie să primească răspuns pe loc, iar și în privința acestora am dat greș. Dar am început să respect o regulă, împrumutată de la o prietenă care ține o librărie: răspunde repede la un mesaj scurt și încet la o scrisoare lungă, niciodată invers.

Mi-a scris apoi că răspunsul ajunsese în dimineața primei zile calde din an. A spus că merita așteptarea. Bănuiesc că a fost drăguță. Eu păstrez scrisoarea, oricum.